joi, 15 noiembrie 2012

Imbogatiti din distrugerea ARO

Ma puteti gasi AICI pe LINKUL ACESTA>>>https://www.facebook.com/Colotin.Sebastian

 Dezastrul de la Uzina ARO


Video-1
video


VIDEO-2
video

VIDEO-3
video

VIDEO-4
video


Statul Roman scoate ARO la privatizare, dupa ce și a dovedit incapacitatea de a gestiona o intreprindere cu un potențial uriaș.
La APAPS se prezinta un singur investitor, Lacaro Distributers / Crosslander din Statele Unite. In fapt, o firma de apartament din Miami, condusa de acelasi controversat John Perez, cel care a incercat sa cumpere ARO si cu ani inainte. Suspiciunile au fost ca acesta a fost adus tocmai de cei care capusau uzina ARO.

ARO III

Controversatul conducator al Autoritatii pentru participatiile statului, atunci APAPS, Ovidiu Musetescu, a acceptat la masa negocierilor un personaj care in istoria ARO nu lasase o imagine foarte buna. Din pacate, Musetescu a decedat in 2009, fara a putea elucida acceptarea lui Perez.
Sprijinul pentru societatea venita din Statele Unite a fost neconditionat. Intre iulie si septembrie 2003, la APAPS s-au dus 17 negocieri, majoritatea dintre ele formale.

Pentru 150.000 de dolari, pretul unui apartament in Bucuresti la acea vreme, CrossLander cumpara activele de atunci ale lui ARO asumandu-si obligatii financiare de 27 de milioane de dolari. Investitii pe o perioada de 5 ani: 15,5 milioane dolari.
Datorii si credite comerciale de 11,4 milioane de dolari.

In acelasi timp, statul se obliga sa stearga datoriile publice ale societatii de aproape 34 de milioane de dolari. Nefiind inca membri ai UE, aceste datorii asumate de stat au putut fi sterse fara probleme. Obligatiile cumparatorului, insa, nu au fost respectate niciodata.
APAPSUL s-a transformat in AVAS si Mircea Ursache i-a urmat lui Ovidiu Musetescu la conducerea Autoritatii de Administrare a Activelor Statului.



Mircea Ursache, fost presedinte AVAS: "Toate aceste obligatii  nu intrau in buzunarul statului roman. Erau investitii pe care cumparatorul le facea in interesul lui propriu. Si asta este marea eroare. Cineva calculeaza privatizarea luand in calcul si aceste sume trecute in contracte. Este o mare eroare si o mare pacaleala".

ARO III
La aproape 10 ani de la evenimente se disting cu mai mare usurinta cei vinovati.
Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, a fost acuzat in repetate randuri ca se opune grupului lui PEREZ. Acum vorbeste si el de legaturile bolnavicioase care l-au adus pe investitorul strategic la ARO.
Virgil Magureanim fost director SRI: "Din nefericire, Perez a fost personajul fatidic care a aparut in privatizarea ARO unde n-avea ce cauta. Cum a ajuns el aici, a fost adus de cineva? Cunostea toate filierele dinainte de '89, inclusiv cele ale Securitatii".
Mircea Ursache: "Cazul Campulung este o eroare umana a celor care au condus autoritatea atunci cand au condus privatizarea. A existat deci presiunea argumentata, intre ghilimele, a celor care au condus autoritatea la acea vreme, inclusiv a factorilor locali. Trebuie sa fac precizarea asta pentru corectitudine, a factorilor locali care au cerut sa se faca privatizarea la ARO".
Nicolae Vacaroiu, fost presedinte al Senatului: "Am avut si am in continuare discutii si cu APAPS-ul, si cu Musetescu, si primul ministru se intereseaza aproape saptamanal. Discutam 5-10 minute cum avem timp despre situatia de la ARO. La privatizare nu ne va interesa in mod deosebit, as spune chiar neesential, pretul cu care se vinde ARO. Interesul este ca in contract sa fie stipulata pastrarea fabricii, pastrarea locurilor de munca, dezvoltarea profilului si modernizarea".
Dupa preluarea uzinei, noul proprietar nu a depasit niciodata stadiul declaratiilor sforaitoare. A anuntat cu tam-tam lansarea unei linii de productie Crosslander, un ARO cu motor de Ford, in SUA si a pretins investitii pe care de fapt nu le-a facut niciodata.
Razvan Orasanu a venit la conducerea AVAS in 2006. A fost surprins sa vada tranzactiile de la ARO.
Razvan Orasanu, fost presedinte AVAS: "Contractul asta e facut cu picioarele si rezultatele se vad pana astazi si din pacate le trag oamenii de acolo. Spre deosebire de alte mii de contracte care mi-au trecut prin fata, acest contract nu avea o clauza de reziliere foarte clara. In alte contracte ale AVAS-ului exista clauze de reziliere daca investitorul nu-si realizeaza obiectivele pe o perioada de 5 ani si daca nu-si indeplineste alte cauze contractuale. Ori, el avea un contract ferm cu statul roman si in afara de a plati o suma simbolica pentru actiuni, nu si-a indeplinit o serie de obligatii pe care le-a avut".
Seful de atunci al opozitiei atragea atentia asupra cumparatorului si-si exprima rezervele sale intr-o declaratie premonitorie.
Traian Basescu: "Eu nu cred in solutia enuntata de APAPS, cel care a devenit proprietarul lui ARO nu este un constructor de automobile, din cate stiu este un distribuitor care incearca sa vanda. Ne rugam lui Dumnezeu sa nu fie un colaps generat de privatizarea pe care a facut-o APAPS-ul acum. Daca nu va reusi, ma tem ca va trebui sa ne pregatim pentru colapsul lui ARO Campulung. Nu-mi place sa spun lucruri rele, dar nici nu-mi place sa mint. Daca v-as spune ca eu stiu vreo solutie, v-as minti. Lui Aro ii trebuie noroc, solutia cu Aro nu cred ca este o solutie".
Si nu a fost… Investitorul nu numai ca nu si-a respectat angajamentele de investitie, dar la cateva luni de la cumpararea platformei ARO, a vandut una din componentele esentiale, Fabrica de Scule si Matrite, semn ca interesul pentru productia masinii era inexistent.
Pentru aceasta unitate s-au obtinut nu mai putin de 2,7 milioane de dolari. Pe langa asta s-au mai vandut si tone de fier vechi sub justificarea simpla ca erau utilaje casate.

Cel care a semnat aceste vanzari este Iustin Preoteasa, la ora aceea Director General.
Furt, prostie, dezinteres controlat si interes tintit, toate acestea au brevetat modelul romanesc de insucces si au pus pe butuci un brand.
2003 este anul marii pacaleli la ARO, privatizarea care s-a dovedit a fi un furt la drum mare, o bataie de joc la adresa generatiilor de muncitori de la ARO.

In acelasi timp, muncitorii de la ARO au apelat la masuri extreme pentru a atrage atentia asupra dezastrului din uzina. Au anuntat ca sunt in stare sa doneze chiar si sperma, numai sa reuseasca sa-si pastreze fabrica in picioare. Demersul lor n-a avut insa nici un rezultat!
Societatea ARO a intrat in anul electoral 2000 intr-o situatie fara iesire. Printr-un acord asumat cu Banca Mondiala, uzina din Campulung intra intr-o lunga lista de privatizari obligatorii.

Pana la privatizarea inteligenta, guvernul Nastase a sustinut prin contracte guvernamentale uzina ARO pe linia de plutire. Cel care a venit atunci director general, Aurel Dordea, isi aminteste situatia delicata din uzina.
Aurel Dordea, fost director ARO: "Era o vorba atunci in ARO ca sunt toate gajate, inclusive bordurile. Salariile erau nedate... cam trei transe de salarii. Erau miscari in strada, sindicatele erau si ele invrajbite, manipulate. In 1989, ARO a ramas cu un stoc important de masini. Toti directorii care s-au succedat din '89 pana in 2001 au vandut mai mult decat au produs. Au lasat productia si evolutia automobilului deoparte pentru ca mergeau vanzarile".

Primul ministru din acea perioada a fost dispus sa acorde sprijin la ARO prin comenzi guvernamentale, dar aceste comenzi nu s-au dovedit a fi decat bule de oxigen pentru o companie inecata.
Romica Cotescu, cel care vinde acum ziare in intersectie, pe atunci credea sincer in povestile despre salvarea ARO.

Aurel Dordea: "In prima perioada a numirii mele am fost ajutat. E drept, am dezvoltat si produse. Am facut masinile pentru transport scolar, am facut ambulante, am pus motoare Toyota. 2001, luna noiembrie a fost prima luna cand uzina, dupa 8 luni, a ajuns pe plus. A fost doar un moment de glorie, sprijinul guvernamental promis n-a mai venit".
In 5 noiembrie 2002, sindicalistii de la Uzina ARO Campulung au ales sa recurga la o solutie extrema si inedita ca sa-si scoata societatea din datorii: ei vor sa doneze sperma. Conform calculelor pe care le-au facut, muncitorii spun ca in niciun an de zile pot aduce uzina la profit si raman bani si de investitii.
Acest episod tragicomic a facut inconjurul lumii, a devenit subiect de film, dar nu a putut schimba soarta uzinei ARO!
Politicul era nelipsit la ARO. Daca directorii erau numiti de catre FPS sau mai tarziu APAPS, pe langa ARO se invarteau nume sonore. Un personaj principal al jocului de interese ce gravitau in jurul lui ARO este Constantin Nicolescu, presedinte al Consiliului Judetean Arges, fost senator. Acum este indisponibil. Din diverse motive.

Cel care a devenit proprietarul lui ARO se apuca asadar de vandut pe bucati ceea ce s-a angajat sa pastreze, vanzarea fabricii de scule si matrite fiind un gest clar prin care se arata ca la Muscel nu se va mai produce niciodata ARO.
Desi atunci se vorbea de ineficienta economica, Fabrica de Scule si Matrite functioneaza si astazi. In momentul cand a fost vanduta pentru 2,7 milioane de dolari avea in derulare contracte substantiale asa ca banii pe care noul comparator i-a dat, Montana MG au fost recuperati cu usurinta.
La sfarsitul anilor '70, aici in fabrica de scule si matrite de aici de la ARO s-a investit masiv. Insusi cel care a devenit presedintele Chinei, Zian Jemin a lucrat aici la instalarea unor prese imense.
Aurel Cojanu a lucrat o gramada de ani la Fabrica de Scule si matrite, ajungand sef de sectie. Vizibil emotionat, isi aminteste de chinezii care au contribuit la construirea fabricii in 1978.
Chinezii veneau in etape, fiind schimbati la cateva luni. In urma cu 35 de ani, Jiang Zemin a condus una din echipele de chinezi. Jian Jzemin a stat aicea aproape 5 luni, pana a dat totul in primire. Ei stateau aici, la hotelul Muscel.
Atunci cand a vizitat tara noastra in 1996, in calitate de presedite al Chinei, a vrut sa viziteze si locurile unde a baut pentru prima data tuica. Dar traseul sau stabilit de partea romana nu a inclus si ARO.
Ionel Blanculescu era in perioada in care s-a vandut Fabrica de Scule si Matrite ministru, conducea o suprastructura ce avea in subordine 13 institutii de control.
Ionel Blanculescu: "Am descins cu o echipa destul de complexa, inclusiv comisari de la Garda Financiara care au prosus aceste analize si am intrat pe teritoriul acelei companii, chiar daca era private, si va spun ca am avut presiuni de a nu intra in aceasta companie. Erau presiuni si din partea companiei, din partea administratiei care nu a privit cu ochi buni intrarea autoritatii de control la acesata actiune. Si au mai fost intr-adevar presiuni de la nivel local, judetean, politicieni locali, care bineinteles nu au privit cu ochi buni aceasta actiune de control".
Politicienii locali care au sprijinit investitorul "strategic" si-au exprimat de atunci ingrijorarea.
Fara Fabrica de Scule si Matrite era clar ca la Campulung investitorul nu mai are interes sa construiasca masini.
La inceputul lui 2006, Muscelul a fost impanzit de fluturasi anonimi in care erau amenintati cei responsabili pentru dezastrul de la ARO. Vinovat a fost gasit sindicalistul Romica Cotescu, care a fost condamnat la un an si 8 luni de inchisoare.

IN 2006 s-a produs inevitabilul. ARO intra in faliment. Perez profita cat poate si invoca investitii facute doar pe hartie. 
Cu cateva luni inainte, intr-o intalnire la sediul central AVAS la care luau parte avocatii sai, dar si si un anume domn Rogers, atasat comercial al SUA, Perez se plange ca n-a fost lasat sa faca treaba la ARO.

Tot in intalnirea de la AVAS, Perez a dat vina pe cei care profitau de pe urma exporturilor lui ARO. Abia dupa 8 luni a primit contractele de export pentru ARO si asa a aflat ca in Polonia pierderile erau de 2300 euro/auto si in Cehia de 2000 euro/auto vandut. Contracte ce se faceau prin IATSA Campulung.
Multe adevaruri au ramas atunci nespuse. Iustin Preoteasa recunoaste ca in jurul lui ARO s-au dat lupte grele, ca nu doar Perez a avut acolo interese, ci si alti oameni de afaceri grupati in jurul fostului director Mihai Ciobanu, cel care a condus ARO in primii ani de dupa Revolutie.
In spatele camerei de filmat, Iustin Preoteasa indrazneste sa pronunte numele altei persone implicate in lupta pentru ARO - fostul sef al SRI, Virgil Magureanu. Acesta neaga orice implicare in sfarsitul lui ARO.
Odata cu insolventa, investitorul strategic a disparut din tara, iar ARO a devenit istorie.
Pe langa cartierul de blocuri insalubre, ARO a avut si alte active consistente vandute incepand din 2006 de un lichidator local, Lichidari Info Construct.

--->Fabrica de piese si subansamble auto- 700.000 de euro
--->CESAR- 1.100.000 de euro
--->Hala Motor- 350.000 de e
--->Baza sportive Kretzulescu-930.000
--->Uzina electrica- 130.000 de e
--->Centrul general de comercializare ARO- 780.000
--->Cladirea intreprinderii de productie industrial- 100.000 
--->Blocul functional ARO- 16.200.000 de euro

TOTAL, peste 20 de milioane de euro


Unde s-au dus toti acesti bani? Lista creditorilor a fost deschisa de salariatii care si-au primit banii pentru aproape 2 ani si care s-au bucurat pe moment ca au ce cheltui. Interesant ca printre creditori a aparut si o companie, Global Vehicle, care a incasat aproape 3 milioane de euro.
Compania era reprezentata de acelasi John Perez, adica investitorul strategic care a pus ARO pe butuci dupa ce a cumparat-o cu 150.000 de dolari. Si lichidatorul a incasat o suma frumusica, 10 la suta din vanzari, adica peste 2 milioane de euro.
Dupa esecul privatizarii in 2006, compania ARO a fost scoasa in lichidare. Bucati intregi din intreprindere au fost vandute diversilor investitori. O buna parte dintre acestea au fost preluate de fiul lui Ion Ratiu, Nicolae Ratiu care a incercat sa faca aici un parc industrial. Aici mai exista o hala.
Reprezentantul celor care au luat o bucata consitenta din uzina ARO, Sergiu Filip, recunoaste ca ei nu au cumparat ramasitele de la ARO pentru a produce, ei fiind investitori in imobiliare.
Landmark Management a cumparat 49 de hectare cu scopul declarat de face acolo un parc industrial pentru potentiali investitori in zona, indiferent de aria lor de activitate. Acum acolo sunt doua companii- una care face produse de ecologizare si o alta care face componente auto.
Sergiu Filip recunoaste ca societatea pe care o administreaza si-a mai recuperate din cei 16 milioane de euro cu cat a cumparat ce-a mai ramas din ARO.
Inginerul Marin Badita este unul dintre ultimii angajati de pe platforma ARO.
Pentru a ne demonstra de ce erau in stare cei de la ARO, Marin Badita ne-a dus in fata blocului acolo unde are parcat un bolid mai deosebit.
Locul unde a lucrat Marin Badita, Centrul pentru Experimentari si Studii de Vehicule Romanesti, Cesar, a fost cumparat in 2007 de o firma nou infiintata, Amrom Automotive 2006, condusa de fostul director de la ARO, Mihai Ciobanu, un nume des vehiculat in razboiul grupurilor de interese din jurul uzinei din Muscel. In firma au aparut nume sonore - presedinte al CA era Vlad Soare, fost presedinte Bancorex, fost viceguvernator al BNR sau presedinte al companiei de investitii GELSOR.
Alaturi de acesta, in Consiliul de Administratie a aparut si Virgil Magureanu, fostul sef al SRI. Interesul pentru Cesar a fost evident.
Chiar daca toate documentele de productie ale masinii ARO sunt clasificate in seifurile lichidatorului, la Cesar au ramas metri cubi de proiecte care se pot transforma oricand in masini. Si desi Amrom a intrat si ea in lichidare dupa numai un an, exista suspiciunea ca acele proiecte nu s-au pierdut.
Pentru cele intamplate la ARO nu a fost nimeni tras la raspundere, desi cercetari penale au inceput inca din 2005.
De-a lungul timpului au existat rapoarte ale Curtii de Conturi, ale Garzii Financiare, chiar si o Comisie speciala a Senatului a aratat dezastrul de la ARO. Dar… atat.
La 7 ani de cand a fost produsa ultima masina ARO la Campulung Muscel, Constantin Nicolescu conduce judetul Arges, Nicolae Vacaroiu conduce curtea de Conturi a Romaniei, Romica Cotescu conduce un chiosc de ziare, Iustin Preoteasa conduce Muscelul SA, acolo unde familia este actionara majoritara.
Iar Ovidiu Musetescu a decedat in timp ce era anchetat in 9 dosare. John Perez este undeva prin India, la Mumbai. Se judeca cu indienii de la Mahindra pentru ca acestia n-au fost in stare sa-si omologheze vehiculul in SUA, dupa reteta pe care a experimentat-o si la noi. Si pentru el ARO e un capitol incheiat.
Ultimul ARO, autovehiculul romanesc de teren 4X4 produs la Campulung Muscel, a iesit de pe banda in iunie 2005.
John Perez, cel care a cumparat ARO pe o suma derizorie, incearca sa obtina de la statul roman sume cu multe zerouri pentru investitii pe care de fapt nu le-a facut niciodata.
Ce au facut autoritatile statului roman? Cum s-au comportat cei care ar fi trebuit sa vegheze ca astfel de abuzuri si furturi sa nu se intample?
ARO este locul uneia dintre cele mai mari crime din Romania post-decembrista: distrugerea unui brand national si, odata cu asta, falimentul unei industrii care cu greu va putea fi refacuta. O jumatate de secol de istorie ingropata in ruine.
John Perez cel care a cumparat fabrica cu doar 150.000 de euro, incearca sa scoata de la statul roman cateva milioane. Cine a vazut contractul de privatizare din 2003 si cunostea amanunte din afacere putea sa anticipeze cu usurinta dezastrul care se prelungeste pana in ziua de azi. In 2006 cel care a venit la conducerea AVAS, Razvan Orasanu, a dat in judecata firma care nu si-a indeplinit obligatiile.
Dar lucrurile nu au evoluat in sensul in care l-ar fi vrut Razvan Orasanu. Investitorul care a dus ARO la faliment a cerut de la AVAS nu mai putin de 13 milioane de dolari, bani pe care spune ca i s-ar cuveni pentru investitiile pe care le-a facut, dar si pentru profitul pe care nu l-au avut. Tribunalul Bucuresti a dat o sentinta prin care AVAS-ul este considerat vinovat si obligat sa returneze banii dati pe actiuni plus niste penalitati, adica aproape un milion de lei. La Curtea de Apel Bucuresti se desfasoara ultimele scene dintr-un film tragic pentru romani.
Dupa cativa ani de procese, Global, firma actuala a lui John Perez este pe cale sa castige inca niste bani de la statul roman. In 7 noiembrie a fost o noua runda in instanta. Avocatul celor de la AVAS a cerut o amanare, dar a refuzat sa poarte o discutie pe subiectul ARO in dosarul pentru care a fost angajat de catre Autoritatea pentru Valorificarea activelor Statului.
In schimb avocatul celor de la "Global Vehicles" este relaxat. La aceasta ora clientul sau nu numai ca nu trebuie sa plateasca ceva statului roman, dimpotriva trebuie sa si primeasca.
Politicieni, responsabili cu destinele institutiilor, directori, cu totii au o responsabilitate in fata istoriei si a muscelenilor.
ADRIAN NASTASE: "Solutia va depinde de gasirea unei formule inteligente de privatizare".
NICOLAE VACAROIU: "La privatizare nu ne va interesa in mod deosebit, as spune chiar neesential pretul cu care se vinde ARO."
TRAIAN BASESCU: "Lui Aro ii trebuie noroc, solutia cu Aro ... nu cred ca este o solutie".
ARO a fost terenul de lupta pentru mai multe grupari de oameni de afaceri interesati, politicieni sau membri ai serviciilor secrete.
IUSTIN PREOTEASA, fost director ARO: "A fost aici un razboi intre doua grupari?- Da, da - Si gruparea cealalta a fost extremde bine pregatita, de bine sprijinita, s-au aplicat metode foarte dure."
VIRGIL MAGUREANU, fost director SRI: "N-am intrat acolo decat pentru a tine ce se mai putea tine pe picioare - in nici un caz in a ameninta pe cineva."
Dezastrul a fost previzibil din momentul in care uzina a fost privatizata cu mare tam-tam in 26 septembrie 2003 si continua si acum in 2012 cand statul este in masura sa mai dea niste bani pentru neregulile de acolo. De cate ori am incercat sa obtinem un interviu cu un reprezentant de-al AVAS-ului, institutia care s-a ocupat cu privatizarea si post-privatizarea la ARO, am fost refuzati.
Raspunsul AVAS: "Referitor la revenirea dumneavoastra privind realizarea unui interviu televizat cu un reprezentant al A.V.A.S., va comunicam faptul ca in momentul prezent cat si in perioada urmatoare, ramasa pana la sfarsitul lunii curente, agenda de lucru a conducerii institutiei, singura abilitata sa acorde interviuri, nu permite realizarea unui interviu televizat."
Nici acum dupa mai bine de 9 ani de la privatizarea controversata de la ARO, cei de la AVAS nu vor sa faca lumina in acest caz. Se ascund in birourile spatioase si asteapta un deznodamant care o sa se intample in sala de judecata. Dar haideti sa vedem cine a fost responsabil la acea vreme de acest contract - lasand la o parte pe Ovidiu Musetescu, presedintele APAPS, cel care a decedat intre timp, presedintele comisei de privatizare a fost un anume Lucian Goj pe care il gasim si in alte privatizari cu cantec.
Ciudatenile s-au tinut lant in povestea de la ARO. La scurt timp dupa privatizare, consiliera juridica din partea APAPS-ULUI , adica una din cea care a negociat contractul, devine reprezentanta in Consiliu de Administratie a cumparatorului.
MIRCEA URSACHE, fost presedinte AVAS: "Aici cred ca sunt alte institutii ale statului care trebuie sa raspunda, daca nu cumva avem de-a face cu un act care sta sub incidenta penalului, este intr-adevar un semn mare de intrebare cum cineva care a reprezentat statul intre-un proces de privatizare a doua zi devine consilier la cumparator".

Intr-o scrisoare de justificare, Cerasela Barboni, fost consilier juridic de la APAPS si membru in Consiliu de administratie la ARO, isi cauta argumente: „Nu am avut niciun beneficiu de pe urma ARO (nici ante, nici in, nici post-privatizare) si niciun beneficiu imoral de pe urma Cross Lander sau a altcuiva implicat in aceasta poveste. In timpul privatizarii eram un personaj prea putin important pentru a influenta o tranzactie care, oricum, a fost „transata" la nivel de guvern."
Pentru Romica Cotescu, fostul lider de sindicat, ceasul istoriei a stat odata cu falimentul lui ARO. L-am gasit tot la chisocul de ziare pe care il administreaza.
Cei carora le-a fost dat ARO in 2003 se numeau Lacaro Distributors, in fapt o cutie postala de undeva din Miami. Firma si-a schimbat de mai multe ori numele - a devenit CrossLander pentru ca acum sa se numeasca Global Vehicles.
Dupa falimentul declarat al lui ARO, in 2006 , la masa credala s-a inregistrat, surpriza, si Global Vehicles. Firma lui Perez a cerut si i-au fost acceptate aproape 2,5 milioane de dolari. Adica nu numai de la AVAS are Perez bani de incasat. Este incredibil cum un om de afaceri care a dus la dezastru una dintre cele mai cunoscute fabrici din Romania a mai primit si bani pentru asta.
Adrian a fost 15 ani pilot de incercari la ARO. Nici acum nu-si concepe viata fara masini ARO. In curte are cativa bolizi romanesti. Primarul din Campulung a lucrat si el in ARO. Pe vremea aceeea se ocupa de marketingul masinii de teren romaneasca. El este optimist, desi motive nu prea exista...
E greu de crezut ca cineva va mai putea sa revitalizeze producerea de masini la Muscel. Totul a devenit o ruina. Adrian, fostul pilot de incercari de la ARO ne duce in fabrica de subansamble.
Privatizari fara cap, afaceri greu de patruns au atins intreaga industrie romaneasca si continua sa faca victime. Furt, prostie, dezinteres controlat si interes tintit, toate acestea au brevetat modelul romanesc de insucces, iar ARO a devenit o mașină impotmolita in poveste.


Sursa: Pro TV

Concluzia mea este ca in toti anii aceștia noi Romanii am fost in bătaia lor de joc si dacă eram conduși de oameni care sa nu fure si sa nu ne minta si sa fie corecți cu noi ,azi eram ca Germania,Italia si altele ...
Trăim într-o  țara în care toți profita de noi de parca iei nu ar fi Romania si odată ce ne fura pe noi ,asta dovedește ca iei  nu sunt Romani cei de la putere si ca sunt niște căpușe care ne  dăunează grav României și în urma lor lasă prăpăd .

Publicat de >>>COLOTIN SEBASTIAN 

vineri, 5 octombrie 2012

Nicolae Ceausescu



Nicolae Ceaușescu-răspunde la  declarați 
video

Nicolaie Ceausescu în fata comisiei europene 
video


sâmbătă, 29 septembrie 2012


Youtube

Te așteptăm și pe YouTube ---Daca ai cont și 

tu pe Youtube fi și tu alături de noi acolo-----

ABONAȚI-VA și voi .Clik pe 

linkhttps://www.youtube.com/user/CountryR

omania

You wait and YouTube---If you have an


 account and YouTube 

Fi and you join us there-------------------

Subscribe and you.=---

Clik pe link 


https://www.youtube.com/user/CountryRoma

nia

duminică, 9 septembrie 2012

Rosia Montana


Romania, te iubesc!: aurul de la Rosia Montana, mana cereasca sau blestem?

                                       
                                                     VIDEO-1








Exista in Romania o comuna care sta pe o comoara de aur, cea mai mare din Europa, pentru ca discutam despre sute de tone.

Dar, asa cum se intampla atunci cand la mijloc sunt foarte multi bani, unii oameni vor sa scoata bogatia din adancuri, iar altii se opun. Locul se numeste Rosia Montana si ii puteti afla controversata poveste.
La Rosia Montana a fost, probabil, cea mai mare densitate de oameni bogati pe metrul patrat. In goana dupa aur, oamenii veneau din toata Europa. Acum 100 de ani, in piata centrala din Rosia Montana era un du-te - vino permanent. Azi, e pustiu. Locul e insa celebru si extrem de controversat.
Rosia Montana este impartita intre cei care nu vor sa plece si cei care isi vand casele companiei de exploatare. Ecologistii cred ca zona va fi distrusa. Cei de la Rosia Montana Gold Corporation, din contra, sunt siguri ca vor salva locul si il vor ecologiza. Traditionalistii nu isi lasa locuintele, iar minerii sunt siguri ca exploatarea o sa ii ajute sa le puna cate ceva pe masa copiilor.
Dincolo de parerile romanilor, Rosia Montana ramane cel mai controversat proiect din tara. Este cea mai veche asezare atestata documentar din tara si, in plus, sta pe cea mai mare cantitate de aur din Europa.


Avem o comoara. Ce facem cu ea? Vorbim despre Rosia Montana. Cat va castiga statul roman daca va porni exploatarea, dar si care sunt pericolele, sunt intrebari la care veți afla e la noi:
La Rosia Montana, in timp ce unii se cearta, altii incearca sa profite la maximum si sa faca bani.
In ultimii ani, zeci de vile si chiar blocuri, in realitate niste machete de lemn, au aparut pe locul unde ar trebui sa fie exploatarea. Au fost construite ilegal, in speranta ca intr-o zi vor valora enorm.
Casele sunt puse pe bolovani, fara fundatie, sunt niste machete, si clar ca nu au fost construite pentru a se locui in ele, ci pentru a fi vandute companiei miniere. Unele au fost construite chiar sub liniile de inalta tensiune, langa fosta cariera Cetate.










Mai mult, au fost construite si blocu

a Rosia Montana.

joi, 14 iunie 2012

Goana după profituri uriase

Romania, te iubesc prezinta/Goana dupa profituri uriase transforma paradisul local in peisaje apocaliptice.




                                      







Avem o tara frumoasa, cu ape repezi, ideale pentru producerea de energie verde. Aceasta afacere prind de-acum contur si la noi, dar tipic romanesc, distruge ecosistemul.
Romania, colt de rai, cu varfuri de munte si ape limpezi. Poti sa descoperi natura in toata splendoarea ei in aceste zone virgine, pentru care inca ne invidiaza o lume intreaga, dar care vibreaza azi in ritm de picamer.
Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale. 3400 de rauri, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie distruse in numele unor afaceri cu profituri de zeci de milioane de euro, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem distrus, culmea, in numele energiei verzi.
In acest moment, 34 de rauri, din zone protejate, sunt deja sub greutatea utilajelor.
Muntii Carpati au fost cuprinsi in totalitate de febra amenajarii de hidrocentrale. Un tavalug de investitii incorseteaza raurile repezi de o parte si de alta a Transfagarasanului. Departe de civilizatie, in spatele versantilor, se revarsa abuziv lucrari dezastruoase. Asa arata, in varianta autohtona, captarea de energie alternativa.
17 Septembrie 2011. Sintem in Muntii Fagaras, intr-o rezervatie naturala protejata. Aici, in sanul naturii, 10 microhidrocentrale vor fi ridicate pe 3 rauri: Capra, Buda si Otic. Un megaproiect inceput in forta in nordul judetului Arges, pentru care investitorii sunt blindati cu avize. Un dosar "beton" mai solid ca o stanca, o lucrare legala in acte care insa afecteaza iremediabil o intreaga rezervatie.
In amonte de santiere e liniste. Privind in jur ai spune ca esti in paradis. Natura in stare pura neatinsa de mana omului.
La doar cativa kilometri mai jos, dezastru. Cadrul de poveste cu apa cristalina, dispare brusc sub senile si cupe de escavator. In inima unei rezervatii, sit-ul Natura 2000-Muntii Fagarasului, arie protejata prin masuri impuse de uniunea Europeana, se sapa cu escavatoare in albia raului Buda.
Ovidiu Mihut, un profesor din Curtea de Arges si membru al unei organizatii de mediu priveste consternat cum este distrus ecosistemul. Stie ca-n palma, inca de cand era copil, toate aceste locuri care pana acum nu fusesera atinse de mana omului.
Pe discretia autoritatilor mizeaza si investitorii care, desi au avize care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile, au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.
Legal, nici un utilaj n-ar fi trebuit sa atinga albia raului ci, confirm avizelor, tubulatura trebuia trasa la o jumatate de metru deasupra cotei de inundabilitate a raului, adica deasupra luciului apei semiingropat sau suprateran. Angajandu-se sa respecte aceste conditii, investitorii au dus la aprobare un memoriu tehnic care prevede in mod expres aceste obligatii.
Intre ce contin hartiile si ce se intampla in realitate e diferenta de la cer la pamant. Ioan Gherhes este presedintele unui ONG-Asociatia Romana de Mediu si de 2 luni incearca sa afle amanunte despre proiect.
A sapat dupa hartii, dar s-a lovit de un zid din partea autoritatilor. De ce? Pentru ca tipic romanesc, investitorii s-au folosit de un tertip: au cerut confidentialitate asupra proiectului invocand faptul ca microhidrocentralele sunt asimilate prin lege obiectivelor de interes national strategic. Autoritatile argesene raspund ca... investitorii au toate avizele. In urma utilajelor peisajul e apocaliptic.
Un raport al statului a identificat peste 4.000 de amplasamente ideale pentru microhidrocentrale pe78.900 de km liniari de apa curgatoare, din care 98% rauri in Muntii Carpati. Pe scurt, cam toate raurile tarii ar putea sa intre sub senilele escavatoarelor, iar dezastrul ar putea fi similar celui de pe Capra Buda si Otic, din Arges. Aici se lucreaza la foc continuu.
In avize erau prevazute norme antipoluare de care muncitorii nu stiu insa nimic.
Investitorii au obtinut usor avizul de gospodarire a apelor, cu promisiunea ca vor respecta toate conditiile. In document scrie ca:

-traseul conductei "e aproximativ paralel cu albia", adica prin legile matematicii rar se intersecteaza

-"e interzisa modificarea ori reducerea sectiunii de curgere a apei"

-interzisa e si "degradarea albiei si malurilor".

-"In timpul executiei toate obstacolele trebuie indepartate", si avizul mentioneaza inclusiv ca "sunt interzise lucrarile in perioada de migrare si reproducere a pestilor". Ori santierul e in toi fix in aceasta perioada, cand e prohibitie la pastrav, lipan sau lostrita.
Hartiile sunt perfect in regula, avizul permite santierul, insa ce gasim in teren contrazice si documentele si legea. De altfel, la finalul avizului, scrie negru pe alb ca, in cazul in care nu se repecta conditiile, autorizatia isi valabilitatea si implicit santierul trebuie oprit.
Cu imaginile in care se vede clar cum se sapa in alba raului am mers la Garda Nationala de Mediu, autoritatea suprema pe control de mediu, cei care ar trebui sa-i verifice pe acesti investitori si sa se asigure ca se respecta legea.
Cel indignat e Silvian Ionescu comisar general al Garzii De Mediu. Privea cu stupoare aceste imagini in 27 septembrie si ii cerea imperativ prefectului de Arges sa sisteze lucrarile pana la verificari minutioase. Prefectul pare ca nu intelege vehementa sefului Garzii.
"Ei iti pun in fata hartiile, dar hartiile nu sunt reale! Inca odata, eu iti fac o hartie, ei ar fi trebuit sa aiba un studiu adecvat cu consultarea Consiliului al Parcului. Ori ei nu au nicio hartie, ori nu au consultat in niciun fel Parcul!"
Administratorul Parcului la care se refera Silvian Ionescu, sunt angajatii unui ocol Silvic din judetul Sibiu - aflat la peste 150 de km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat in legatura cu lucrarile, nu au semnalat distrugerile din rezervatie si nicio autoritate locala nu a intervenit.
Prefectul de Arges, cel caruia Silvian Ionescu ii cerea sa opreasca santierul pare nedumerit. Cu o saptamana inainte, cand ne-am intalnit cu el, ne a ne asigura ca totul este in regula cu proiectul.
Ca o coincidenta, prefectul de Arges a fost seful Directiei Silvice Judetene in 2009, cand fix pentru proiectul microhidrocentralelor Directia facea un schimb de terenuri cu investitorii. Statul a cedat 24 de mii de mp, pe malurile raurilor, care sa poata fi defrisate si a primit pamant intr-o comuna, de la proprietarii proiectului, care sa fie impadurit ulterior. Fara acest schimb, investitorilor le-ar fi fost imposibil sa ridice centralele. Cand a fost sunat de seful Garzii de Mediu, a tinut sa-i aminteasca cine sunt cei care investesc in zona.
In spatele afacerii sunt doi dintre cei mai mai influenti oameni din Arges: Gheorghe Badea si Valentin Visoiu, asociati in firma care face microhidrocentralele. Primul, patron al mai multor firme cu contracte in industria auto si detinator al mai multor unitati turistice in zona Vidraru. Al doilea a ridicat cateva cartiere rezidentiale in Capitala si are un hotel de 5 stele in Pitesti. La proiectul microhidrocentralelor Visoiu e si beneficiar si constructor, angajatii sai lucreaza pe raurile distruse. Ambii asociati sunt in Top 300 al milionarilor Romaniei, fiecare cu averi fabuloase, de zeci de milioane de euro. Gheorghe Badea a acceptat un dialog, in numele investitorilor.
Miza proiectului e uriasa, la mijloc e o afacere extrem de banoasa, cu investitii si castiguri fabuloase.
Valoarea proiectului de pe cele 3 rauri depaseste 13 milioane de euro. Fiecare dintre cele 10 microhidrocentrale e profitabila. Dintr-una de capacitate medie, 2 megawati de exemplu, care costa in jur de 2,5 milioane de euro, dezvoltatorii pot scoate lejer aproape 200 de mii de euro pe an, profit numai din vanzarea megawatilor-ora produsi. La care se adauga inca peste 1 milion de euro in acelasi an, din certificatele verzi, pe care investitorii le iau pentru productia centralelor. Certificatele sunt asigurate de stat timp de 15 ani, timp in care investitia va fi recuperata de 10 ori, castigul ajunge la peste 20 de milioane de euro.
Ca sa aflam cum stau lucrurile de fapt am mers si la Apele Romane filiala Arges, cei care au dat initial avizul pentru deschiderea santierului in zona raului. I-am cerut detalii lui Adrian Moisescu, seful pe judet, cel care e responsabil direct pentru ca a semnat si parafat autorizatia si tot el ar trebui sa monitorizeze respectarea ei.
Directorul Adrian Moisescu nu vrea sa dea declaratii oficial, dar filmat pe ascuns face declaratii uluitoare. Pretinde ca nu se lucreaza in rau! Afirma ca nu i se permite de la Bucuresti sa ne dea explicatii, superiorii i-ar fi dat si o directiva in acest sens. Spune ca la santier nu sunt probleme si ca nu ar exista o conditie privind inaltimea la care se monteaza tubulatura. Pe scurt, contrazice prevederile memoriului tehnic in baza caruia el insusi a dat aviz.
Dupa aceasta intalnire am cerut sa vorbim cu sefii de la Bucuresti ai domnului Moisescu. Am primit in schimb un comunicat prin care suntem anuntati ca avizul „limiteaza efectele negative" si trebuie sa-i credem. Bagand conducta in rau, investitorul plateste o chirie la Apele Romane. Solutia este ieftina si convenabila constructorilor. Alternativa ar fi solutii prietenoase cu mediul, dar mult mai costisitoare si mai anevoioase.
Un patron ridica 3 microhidrocentrale in zona Harseni, pe raul Sebes in nordul judetului Brasov. A trait in Spania si Statele Unite, si revenit in Romania s-a gandit sa investeasca in energie verde. Proiectul lui arata altfel decat in Arges, adica nu face sapaturi in rau, pentru montarea conductei, ci o ingroapa paralel cu albia, la distanta. A inteles ca daca ar respecta avizele, i-ar fi aproape imposibil sa monteze legal tubulatura in apa.
Conform solutiei tehnice, o parte din debitul raului e captat in amonte, langa izvor, unde va functiona un baraj. Conducta e dusa pe langa un drum forestier si pe niste terenuri private, chiar si prin munte.
Brasoveanul Dan Frunza s-a gandit ca in orice moment autoritatile i-ar putea bloca o investitie de aproape 10 milioane de euro, daca s-ar baga cu santierul in albia raului.
Investitorul plateste pentru 3 centrale cat costa in Arges sa montezi 7. Are de spart pana la anul in roca versantului, dar respecta astfel toate avizele.
In Arges, in viziunea autoritatilor, situatia e clara: exista avize, nu mai conteaza daca sunt sau nu respectate. O dovada in plus ca in Romania, rezervatiile naturale sunt consfiintite prin lege, dar ignorate de autoritati.
Un alt caz controversat e legat de amenajari hidro, care se desfasoara pe raul Neagra, la Brosteni-judetul Suceava. Un loc feeric de munte, descris de marele Ion Creanga in "Amintiri din copilarie", e acum scena unui santier pentru contruirea a sapte microcentrale. Membrii unui ONG de mediu sustin ca primarul a permis suspect de usor saparea in albia raului. In plus nici nu opreste dezastrul ecologic.
Dupa ce echipa noastra a parasit zona, Prefectul de Suceava a atacat la Tribunal hotararea Consiliului care a permis lucrarile. Cat dureaza procesul a suspendat santierul.
Judetul Caras Severin, in Muntii Poiana Tarcului, alte 2 microhidrocentrale schimba complet peiajul. Prin acest firicel de apa, mai subtire ca un pai, pastravii si lipanii ar trebui sa urce in amonte, cum fac de mii de ani. Dezastrul ecologic e vizibil.
Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic romanesc.
Investitorii se grabesc sa puna in functiune microhidrocentralele, care sunt apoi legate la reteaua nationala Transelectrica, si curentul electric e purtat catre 8 distribuitori. Acestia la randul lor livreaza energia catre 130 de furnizori, celebrii "baieti destepti" din energie, care il vand mai departe romanilor. O piata sigura, cu profit garantat.
Un domeniu care i-a atras pana si pe investitorii fara bani, dar dornici de specula. Asa s-a nascut Mafia Amplasamentelor. Au fost emise deja in ultimii 2 ani aproape 600 de autorizatii pentru cateva mii de viitoare santiere. Oportunisti care si-au rezervat locul.
Cat timp raurile tarii sunt o comoara care se masoara doar in milioane de euro si nu in bogatiile lasate de la Dumnezeu, proiectele demarate in numele ecologiei "curenteaza" natura, o sufoca, si o ucid.

In Muntii Fagaras proiectul merge inainte. Daca si cum e respectata natura nu intereseaza pe nimeni. Apele Romane, Garda de mediu sau Prefectura sunt 3 instututii care actioneaza „de forma" in acest caz. Cei care ar trebui sa controleze se umfla in pene sau evita sa intervina. Apa trece, santierele raman.

Publicat de /Colotin Sebastian

miercuri, 6 iunie 2012

Sistemul Sanitar din Romania


Romania, te iubesc, editia din 3 iunie: Cum a ajuns sistemul sanitar in moarte clinica:

                                               VIDEO-1
video


 





In mod halucinant, decontarile dubioase din bugetul asiguratilor continua mult dupa ce pacientul paraseste spitalul.
Confesiunea unei asistente despre frauda din sistem
Despre fraudele din sistem vorbeste o asistenta medicala, care doreste sa-si pastreze anonimatul de teama sa nu-si piarda locul de munca. Ea este unul dintre putinii care au curajul sa vorbeasca despre vanatoarea bolnavilor, imediat cand ies din spital. Femeia declara ca lucreaza la o firma din Bucuresti, Alicia Medical Expert, care are contracte cu Casa de Asigurari de Sanatate, pentru furnizarea de ingrijiri medicale la domiciliul pacientilor.
Mecanismul e simplu: fiecare asigurat are dreptul legal si gratuit la 90 de zile de ingrijiri medicale la domiciliu pe an, costurile fiind suportate de stat. Casa de Asigurari plateste practic furnizori privati, carora le deconteaza 75 lei pe zi de pacient in primele 42 de zile si 50 lei pe zi pentru restul pana la 90 de zile. Si cu cat sunt mai multe proceduri facute pacientului, cu atat se primesc mai multi bani de la Casa. In acest context ar aparea "umflarea" deconturilor de la bugetul asigurarilor de sanatate.
Sunt afirmatii extrem de grave, pe care asistenta sustine ca si le asuma. Recunoaste ca pentru a nu-si pierde serviciul, ar fi ascultat in ultimii ani directivele sefilor de la firma, desi a constientizat ca asta inseamna o frauda de proportii.
Reprezentantii firmei Alicia Expert Medical declara ca societatea la care lucreaza denuntatoarea nu accepta astfel de practici si ca fiecare asistent isi asuma raspunderea pentru ce semneaza in documente, la domiciliul bolnavului. Angajatii care comit sau au comis astfel de nereguli sunt trasi la raspundere.
Oficialii companiei vin cu justificari menite sa inlature orice indoiala in cazul unui control sau al unui demers jurnalistic: Conducerea firmei nu stie si nu are nicio vina daca se fac abuzuri. Toata raspunderea este aruncata in carca angajatelor care, daca incalca legea, o fac din propria vointa. Ai crede ca cine umfla decontul, o face din loialitate pentru companie, nu pentru ca ar fi primit vreo directiva.
Asistenta denuntatoare spune ca toate neregulile se fac cu complicitatea reprezentantilor Casei, care se fac ca nu vad neregulile, desi multe pot fi evidentiate usor in acte.
Serviciile de ingrijire la domiciliu, o alta metoda de a imbogatire
Societatea Beatrice nu mai are in 2012 contract cu Casa de Asigurari Bucuresti, dar a avut in anii trecuti, fiind una din firmele favorizate la decontari, sustin reprezentantii Asociatiei Pacientilor. De pe site-ul Casei de Sanatate Bucuresti se poate observa ca desi e vorba de firme diferite, la date de contact apar aceleasi numere de telefon si de fax. Informatiile de la Registrul Comertului arata ca patronul de la Beatrice Expert SRL este administrator la Alicia Medical Expert.
In practica, este greu sa descoperi consemnari fictive, doar studiind actele poti. Verificarile ar trebui sa includa audierea pacientilor sau controale inopinate facute de inspectorii Casei de Asigurari. Sistemul permite fraudarea in privinta procedurilor, dar si a numarului de zile in care sunt acordate ingrijiri medicale. In al doilea caz, "umflarea" decontului s-ar face cu complicitatea medicilor din spital.
Asistenta declara ca in cazul unor investigatii, autoritatile competente ar putea afla ca asistentele de la firma in cauza ar fi profitat in ultimii ani de sute de pacienti care, afectati de boala si apasarile unor interventii chirurgicale dificile, habar nu au ca in numele lor, cineva face profituri uriase. Ba chiar la finalul ingrijirilor, oamenii ar completa si scrisori de multumire, fara sa stie ce servicii sunt decontate in numele lor.
Ce spun pacientii despre ingrijirea primita la domiciliu
Am incercat sa aflam si ce spun pacientii care au beneficiat de servicii de ingrijire la domiciliu si la care face referire asistenta denuntatoare.
Oamenii, greu incercati de viata, nici macar nu stiu ca statul nu le face nici o favoare si ca, de fapt, pe drepturile lor, se imbogatesc oameni de afaceri.
Ana Damian este o pensionara care a suferit o amputatie de picior. Dupa operatie a fost ingrijita la domiciliu, insa nu-si aminteste sa fi primit prea multe servicii. Este clienta ideala pentru orice furnizor de ingrijire, care intr-un astfel de caz, scoate bani frumosi din bugetul Casei. Accepta serviciile care i se ofera fara sa puna intrebari, nu este informata si nu isi cunoaste drepturile cand vine vorba de ingrijire la domiciliu. Chiar daca are probleme cu tensiunea, nu a indraznit sa ceara consult in acest sens asistentelor care o vizitau.
Reprezentantii companiei incriminate spun ca detin suficiente materiale la sediul firmei si ca toti angajatii primesc aparatura necesara cand pleaca la vizitele la domiciliu. Pacienta Ana Damian povesteste ca toate ingrijirile s-ar fi facut cu materialele ei.
In contractul cadru care se semneaza cu Casa, scrie negru pe alb ca toti furnizorii sunt obligati sa asigure gratuit intreg serviciul acordat pacientului, inclusiv materialele folosite. Ana Damian vorste deschis despre experienta ei cu firma Alicia Medical. Spune cu amaraciune ca asistentele care au ajutat-o, nu ridicau toate pansamentele cu sange si materialele folosite, ci le lasau intr-o punga, la marginea patului, desi e vorba de deseuri medicale, care au un regim special. Mai mult, pacienta sustine ca abia tarziu, dupa recuperarea in urma operatiei, a constientizat ca asistentele ar fi folosit pentru pansarea ranii ustensile vechi si ruginite, nu materiale sterile.
Pentru oricare dintre abaterile la care fac referire bolnavii nemultumiti, Casa de Asigurari de Sanatate poate rezilia pe loc contractul de colaborare cu o firma care nu asigura aparatura si materiale ori daca angajatii nu au containere speciale in care sa puna deseurile medicale, considerate cu risc mare cand vine vorba de sanatate publica. De altfel, toate aceste cerinte sunt obligatorii la semnarea colaborarii cu Casa. Dar cat timp nimeni nu controleaza ingrijirile, pacientul este prea afectat de suferinta sa, ca sa mai dea atentie. Nu face sesizari si abuzurile devin regula.
Vasile Barbu de la Asociatia pentru Protectia Pacientilor afirma ca a adunat dovezi conform carora angajatii firmei Alicia Medical Expert pacalesc sistemul. Reprezentantul pacientilor declara ca cel mai grav lucru ar fi ca in acte afacerea figureaza legala. Nimeni nu poate opri un abuz, iar inspectorii Casei de Asigurari nu se implica. Ar inchide chiar ochii si ar aproba decontarile, fara o monitorizare riguroasa.
Vasile Barbu sustine ca Alicia Medical Expert apartine unei doamne care este membru in PDL, iar apartenenta la partid ar fi adus companiei pacienti. Fosta conducere a Casei de Asigurari de Sanatate a avut pana recent aceeasi coloratura politica, insa reprezentantii Casei sustin ca decontarile sunt transparente, pe principiul primul venit, primul servit.
Reprezentantii Alicia sustin ca au avut in ultimii 2 ani mai multe controale de la Casa de Asigurari, pornite de la sesizari pe aceeasi tema, iar acest lucru ar confirma ca nu au o relatie buna cu cei care le aproba platile pentru servicii. Reprezentantii Casei de Asigurari au comunicat ca este confidential rezultatul controalelor facute. E tinut la secret astfel daca au fost descoperite nereguli, daca inspectorii au dispus sanctiuni ori daca le trec cu vederea. Neoficial, surse de la Casa spun ca tot scandalul ar fi iscat de firme concurente.
La mijloc ar fi interese privind chiar fotoliul de Presedinte al Casei Nationale de Sanatate, vacant in prezent, si in aceste conditii s-ar fi scurs din institutie informatii privind decontarile pe ingrijiri.
Ce inceamna ca un spital sa favorizeze afacerea ingrijirilor la domiciliu
In spitale, se pare ca pontul este cel genereaza luna de luna, clienti. Numai in Bucuresti, aproape 14 milioane de lei merg anual catre ingrijirea bolnavilor acasa.
Am vrut sa verificam ce inceamna sa fii favorizat de un spital in afacerea cu ingrijirile. Am pretins ca reprezentam o persoana in varsta, care are nevoie de operatie urmata de amputarea piciorului si cu aceasta poveste am mers la Spitalul Municipal din Capitala. Unitatea e printre cele mai ravnite de furnizorii de ingrijiri la domiciliu. Paturi numeroase, sectii conduse de eminente in domeniu, zeci de mii de internari in ultimii ani, interventii chirurgicale de amploare si o recuperare indelungata a pacientilor se traduc in profituri uriase pentru orice companie care are "intrare" in spital. E suficient sa spui 'ingrijire la domiciliu" si afli tot.
Elegant si comod, apartinatorilor si pacientului li se promit servicii complete, gratuite si fara alergatura, pentru ca ii pot mandata pe cei care care acorda ingrijire sa faca si  demersurile pentru decontare. Nu e pe alese, ci dupa cum iti este dictat din spital. Asistentele tin sa precizeze ca esti ajutat de "o fundatie", astfel este spulberata ideea unui profit pe spatele bolnavilor. Pacientii nu afla insa ca in Bucuresti au contract cu Casa de Asigurari 25 de furnizori de astfel de servicii, dintre care doar unul singur este fundatie non-profit. Restul sunt SRL-uri care cauta sa-si dezvolte afacerea de pe urma decontarilor din bugetul asiguratilor. Cine are intrare la asistenta sefa, are vadul asigurat.
Daca cer lista furnizorilor, ca sa poata vedea optiunile, pacientii si apartinatorii afla ca nu au alte variante si aici apare problema. Coincidenta sau nu, dam peste numele aceleiasi firme, acuzata de tratament preferential din partea Casei de Asigurari.
Si totusi, favorizarea unui furnizor sau altul e o practica des intalnita in spitale, insa nu toate asistentele accepta sa faca lobby pentru firmele aflate in contract cu Casa de Asigurari. Tentatia e mare, la mijloc e vorba de multi bani.
Vanatoarea pacientilor in zilele premergatoare externarii e recunoscuta doar pe la colturi. In spitale, nimeni nu are curajul sa vorbeasca deschis despre subiect. Asistentele cu state vechi in unitatile medicale, dau detalii doar cu identitatea protejata.
Atata timp cat exista firme "preferate" de Casa de Asigurari, intotdeauna asistentele si medicii vor avea motiv sa le recomande, pe motiv ca nu vor fi probleme la decontare si implicit la ajutorul primit. Despre calitatea serviciilor prestate la pacient, insa, nu se intereseaza nimeni.
Asa s-ar explica de ce banii alocati anual pentru ingrijirea la domiciliu sunt insuficienti pentru toti pacientii: se epuizeaza pentru ca sunt directionati si pentru servicii fictive, ascunse printre cele reale. Iar la nivelul fiecarei sectii din spital, daca se stie ca furnizorul preferat si-a facut stocul de pacienti la inceputul lunii, multi alti bolnavi nici nu mai primesc recomandari la domiciliu si habar nu au ca li se cuvin.

Romania nu scapa de rusinea ca mentine un sistem al risipei in care banii se evapora plimbati si intre institutii de stat, nu numai la privat. Zeci de milioane de euro se scurg anual in gauri negre, in vreme ce sute de bolnavi mor pentru ca n-au bani sa-si cumpere tratamentrul. Statul face economii pe spatele pacientilor pe care le daruieste mai apoi intermediarilor care capuseaza un sistem aflat de mult in moarte clinica.