Goana după profituri uriase

Romania, te iubesc prezinta/Goana dupa profituri uriase transforma paradisul local in peisaje apocaliptice.




                                      

Avem o tara frumoasa, cu ape repezi, ideale pentru producerea de energie verde. Aceasta afacere prind de-acum contur si la noi, dar tipic romanesc, distruge ecosistemul.

Romania, colt de rai, cu varfuri de munte si ape limpezi. Poti sa descoperi natura in toata splendoarea ei in aceste zone virgine, pentru care inca ne invidiaza o lume intreaga, dar care vibreaza azi in ritm de picamer.

Cum pretuim ce avem? Cu lucrari haotice, cu santiere iesite din litera proiectului, care invadeaza violent locuri neatinse de mii de ani. O tara intreaga e cuprinsa de frenezia construirii de microhidrocentrale. 3400 de rauri, din cele 4011 existente in tara noastra risca sa fie distruse in numele unor afaceri cu profituri de zeci de milioane de euro, care sapa in inima unor rezervatii naturale. Un intreg ecosistem distrus, culmea, in numele energiei verzi.

In acest moment, 34 de rauri, din zone protejate, sunt deja sub greutatea utilajelor.

Muntii Carpati au fost cuprinsi in totalitate de febra amenajarii de hidrocentrale. Un tavalug de investitii incorseteaza raurile repezi de o parte si de alta a Transfagarasanului. Departe de civilizatie, in spatele versantilor, se revarsa abuziv lucrari dezastruoase. Asa arata, in varianta autohtona, captarea de energie alternativa.

17 Septembrie 2011. Sintem in Muntii Fagaras, intr-o rezervatie naturala protejata. Aici, in sanul naturii, 10 microhidrocentrale vor fi ridicate pe 3 rauri: Capra, Buda si Otic. Un megaproiect inceput in forta in nordul judetului Arges, pentru care investitorii sunt blindati cu avize. Un dosar "beton" mai solid ca o stanca, o lucrare legala in acte care insa afecteaza iremediabil o intreaga rezervatie.

In amonte de santiere e liniste. Privind in jur ai spune ca esti in paradis. Natura in stare pura neatinsa de mana omului.

La doar cativa kilometri mai jos, dezastru. Cadrul de poveste cu apa cristalina, dispare brusc sub senile si cupe de escavator. In inima unei rezervatii, sit-ul Natura 2000-Muntii Fagarasului, arie protejata prin masuri impuse de uniunea Europeana, se sapa cu escavatoare in albia raului Buda.

Ovidiu Mihut, un profesor din Curtea de Arges si membru al unei organizatii de mediu priveste consternat cum este distrus ecosistemul. Stie ca-n palma, inca de cand era copil, toate aceste locuri care pana acum nu fusesera atinse de mana omului.

Pe discretia autoritatilor mizeaza si investitorii care, desi au avize care stipuleaza clar felul in care trebuie sa se desfasoare lucrurile, au mana libera sa distruga albia raului. Pana acum nimeni n-a oprit dezastrul, desi mai multe ONG-uri au facut numeroase sesizari.

Legal, nici un utilaj n-ar fi trebuit sa atinga albia raului ci, confirm avizelor, tubulatura trebuia trasa la o jumatate de metru deasupra cotei de inundabilitate a raului, adica deasupra luciului apei semiingropat sau suprateran. Angajandu-se sa respecte aceste conditii, investitorii au dus la aprobare un memoriu tehnic care prevede in mod expres aceste obligatii.

Intre ce contin hartiile si ce se intampla in realitate e diferenta de la cer la pamant. Ioan Gherhes este presedintele unui ONG-Asociatia Romana de Mediu si de 2 luni incearca sa afle amanunte despre proiect.

A sapat dupa hartii, dar s-a lovit de un zid din partea autoritatilor. De ce? Pentru ca tipic romanesc, investitorii s-au folosit de un tertip: au cerut confidentialitate asupra proiectului invocand faptul ca microhidrocentralele sunt asimilate prin lege obiectivelor de interes national strategic. Autoritatile argesene raspund ca... investitorii au toate avizele. In urma utilajelor peisajul e apocaliptic.

Un raport al statului a identificat peste 4.000 de amplasamente ideale pentru microhidrocentrale pe78.900 de km liniari de apa curgatoare, din care 98% rauri in Muntii Carpati. Pe scurt, cam toate raurile tarii ar putea sa intre sub senilele escavatoarelor, iar dezastrul ar putea fi similar celui de pe Capra Buda si Otic, din Arges. Aici se lucreaza la foc continuu.

In avize erau prevazute norme antipoluare de care muncitorii nu stiu insa nimic.

Investitorii au obtinut usor avizul de gospodarire a apelor, cu promisiunea ca vor respecta toate conditiile. In document scrie ca:

-traseul conductei "e aproximativ paralel cu albia", adica prin legile matematicii rar se intersecteaza

-"e interzisa modificarea ori reducerea sectiunii de curgere a apei"

-interzisa e si "degradarea albiei si malurilor".

-"In timpul executiei toate obstacolele trebuie indepartate", si avizul mentioneaza inclusiv ca "sunt interzise lucrarile in perioada de migrare si reproducere a pestilor". Ori santierul e in toi fix in aceasta perioada, cand e prohibitie la pastrav, lipan sau lostrita.

Hartiile sunt perfect in regula, avizul permite santierul, insa ce gasim in teren contrazice si documentele si legea. De altfel, la finalul avizului, scrie negru pe alb ca, in cazul in care nu se repecta conditiile, autorizatia isi valabilitatea si implicit santierul trebuie oprit.

Cu imaginile in care se vede clar cum se sapa in alba raului am mers la Garda Nationala de Mediu, autoritatea suprema pe control de mediu, cei care ar trebui sa-i verifice pe acesti investitori si sa se asigure ca se respecta legea.

Cel indignat e Silvian Ionescu comisar general al Garzii De Mediu. Privea cu stupoare aceste imagini in 27 septembrie si ii cerea imperativ prefectului de Arges sa sisteze lucrarile pana la verificari minutioase. Prefectul pare ca nu intelege vehementa sefului Garzii.

"Ei iti pun in fata hartiile, dar hartiile nu sunt reale! Inca odata, eu iti fac o hartie, ei ar fi trebuit sa aiba un studiu adecvat cu consultarea Consiliului al Parcului. Ori ei nu au nicio hartie, ori nu au consultat in niciun fel Parcul!"

Administratorul Parcului la care se refera Silvian Ionescu, sunt angajatii unui ocol Silvic din judetul Sibiu - aflat la peste 150 de km de locul dezastrului. Nu s-au sesizat in legatura cu lucrarile, nu au semnalat distrugerile din rezervatie si nicio autoritate locala nu a intervenit.

Prefectul de Arges, cel caruia Silvian Ionescu ii cerea sa opreasca santierul pare nedumerit. Cu o saptamana inainte, cand ne-am intalnit cu el, ne a ne asigura ca totul este in regula cu proiectul.

Ca o coincidenta, prefectul de Arges a fost seful Directiei Silvice Judetene in 2009, cand fix pentru proiectul microhidrocentralelor Directia facea un schimb de terenuri cu investitorii. Statul a cedat 24 de mii de mp, pe malurile raurilor, care sa poata fi defrisate si a primit pamant intr-o comuna, de la proprietarii proiectului, care sa fie impadurit ulterior. Fara acest schimb, investitorilor le-ar fi fost imposibil sa ridice centralele. Cand a fost sunat de seful Garzii de Mediu, a tinut sa-i aminteasca cine sunt cei care investesc in zona.

In spatele afacerii sunt doi dintre cei mai mai influenti oameni din Arges: Gheorghe Badea si Valentin Visoiu, asociati in firma care face microhidrocentralele. Primul, patron al mai multor firme cu contracte in industria auto si detinator al mai multor unitati turistice in zona Vidraru. Al doilea a ridicat cateva cartiere rezidentiale in Capitala si are un hotel de 5 stele in Pitesti. La proiectul microhidrocentralelor Visoiu e si beneficiar si constructor, angajatii sai lucreaza pe raurile distruse. Ambii asociati sunt in Top 300 al milionarilor Romaniei, fiecare cu averi fabuloase, de zeci de milioane de euro. Gheorghe Badea a acceptat un dialog, in numele investitorilor.

Miza proiectului e uriasa, la mijloc e o afacere extrem de banoasa, cu investitii si castiguri fabuloase.

Valoarea proiectului de pe cele 3 rauri depaseste 13 milioane de euro. Fiecare dintre cele 10 microhidrocentrale e profitabila. Dintr-una de capacitate medie, 2 megawati de exemplu, care costa in jur de 2,5 milioane de euro, dezvoltatorii pot scoate lejer aproape 200 de mii de euro pe an, profit numai din vanzarea megawatilor-ora produsi. La care se adauga inca peste 1 milion de euro in acelasi an, din certificatele verzi, pe care investitorii le iau pentru productia centralelor. Certificatele sunt asigurate de stat timp de 15 ani, timp in care investitia va fi recuperata de 10 ori, castigul ajunge la peste 20 de milioane de euro.

Ca sa aflam cum stau lucrurile de fapt am mers si la Apele Romane filiala Arges, cei care au dat initial avizul pentru deschiderea santierului in zona raului. I-am cerut detalii lui Adrian Moisescu, seful pe judet, cel care e responsabil direct pentru ca a semnat si parafat autorizatia si tot el ar trebui sa monitorizeze respectarea ei.

Directorul Adrian Moisescu nu vrea sa dea declaratii oficial, dar filmat pe ascuns face declaratii uluitoare. Pretinde ca nu se lucreaza in rau! Afirma ca nu i se permite de la Bucuresti sa ne dea explicatii, superiorii i-ar fi dat si o directiva in acest sens. Spune ca la santier nu sunt probleme si ca nu ar exista o conditie privind inaltimea la care se monteaza tubulatura. Pe scurt, contrazice prevederile memoriului tehnic in baza caruia el insusi a dat aviz.

Dupa aceasta intalnire am cerut sa vorbim cu sefii de la Bucuresti ai domnului Moisescu. Am primit in schimb un comunicat prin care suntem anuntati ca avizul „limiteaza efectele negative" si trebuie sa-i credem. Bagand conducta in rau, investitorul plateste o chirie la Apele Romane. Solutia este ieftina si convenabila constructorilor. Alternativa ar fi solutii prietenoase cu mediul, dar mult mai costisitoare si mai anevoioase.

Un patron ridica 3 microhidrocentrale in zona Harseni, pe raul Sebes in nordul judetului Brasov. A trait in Spania si Statele Unite, si revenit in Romania s-a gandit sa investeasca in energie verde. Proiectul lui arata altfel decat in Arges, adica nu face sapaturi in rau, pentru montarea conductei, ci o ingroapa paralel cu albia, la distanta. A inteles ca daca ar respecta avizele, i-ar fi aproape imposibil sa monteze legal tubulatura in apa.

Conform solutiei tehnice, o parte din debitul raului e captat in amonte, langa izvor, unde va functiona un baraj. Conducta e dusa pe langa un drum forestier si pe niste terenuri private, chiar si prin munte.

Brasoveanul Dan Frunza s-a gandit ca in orice moment autoritatile i-ar putea bloca o investitie de aproape 10 milioane de euro, daca s-ar baga cu santierul in albia raului.

Investitorul plateste pentru 3 centrale cat costa in Arges sa montezi 7. Are de spart pana la anul in roca versantului, dar respecta astfel toate avizele.

In Arges, in viziunea autoritatilor, situatia e clara: exista avize, nu mai conteaza daca sunt sau nu respectate. O dovada in plus ca in Romania, rezervatiile naturale sunt consfiintite prin lege, dar ignorate de autoritati.

Un alt caz controversat e legat de amenajari hidro, care se desfasoara pe raul Neagra, la Brosteni-judetul Suceava. Un loc feeric de munte, descris de marele Ion Creanga in "Amintiri din copilarie", e acum scena unui santier pentru contruirea a sapte microcentrale. Membrii unui ONG de mediu sustin ca primarul a permis suspect de usor saparea in albia raului. In plus nici nu opreste dezastrul ecologic.

Dupa ce echipa noastra a parasit zona, Prefectul de Suceava a atacat la Tribunal hotararea Consiliului care a permis lucrarile. Cat dureaza procesul a suspendat santierul.

Judetul Caras Severin, in Muntii Poiana Tarcului, alte 2 microhidrocentrale schimba complet peiajul. Prin acest firicel de apa, mai subtire ca un pai, pastravii si lipanii ar trebui sa urce in amonte, cum fac de mii de ani. Dezastrul ecologic e vizibil.

Intr-un domeniu in care ar fi trebui sa se lucreze cu manusi, noi demonstram inca o data ca unde e lege e si tocmeala. Specialistii vorbesc deja despre un macel ecologic din cauza modului de lucru tipic romanesc.

Investitorii se grabesc sa puna in functiune microhidrocentralele, care sunt apoi legate la reteaua nationala Transelectrica, si curentul electric e purtat catre 8 distribuitori. Acestia la randul lor livreaza energia catre 130 de furnizori, celebrii "baieti destepti" din energie, care il vand mai departe romanilor. O piata sigura, cu profit garantat.

Un domeniu care i-a atras pana si pe investitorii fara bani, dar dornici de specula. Asa s-a nascut Mafia Amplasamentelor. Au fost emise deja in ultimii 2 ani aproape 600 de autorizatii pentru cateva mii de viitoare santiere. Oportunisti care si-au rezervat locul.

Cat timp raurile tarii sunt o comoara care se masoara doar in milioane de euro si nu in bogatiile lasate de la Dumnezeu, proiectele demarate in numele ecologiei "curenteaza" natura, o sufoca, si o ucid.

In Muntii Fagaras proiectul merge inainte. Daca si cum e respectata natura nu intereseaza pe nimeni. Apele Romane, Garda de mediu sau Prefectura sunt 3 instututii care actioneaza „de forma" in acest caz. Cei care ar trebui sa controleze se umfla in pene sau evita sa intervina. Apa trece, santierele raman.
Publicat de /Colotin Sebastian

Sistemul Sanitar din Romania

Romania, te iubesc, editia din 3 iunie: Cum a ajuns sistemul sanitar in moarte clinica:

                                               VIDEO-1

 

In mod halucinant, decontarile dubioase din bugetul asiguratilor continua mult dupa ce pacientul paraseste spitalul.

Confesiunea unei asistente despre frauda din sistem

Despre fraudele din sistem vorbeste o asistenta medicala, care doreste sa-si pastreze anonimatul de teama sa nu-si piarda locul de munca. Ea este unul dintre putinii care au curajul sa vorbeasca despre vanatoarea bolnavilor, imediat cand ies din spital. Femeia declara ca lucreaza la o firma din Bucuresti, Alicia Medical Expert, care are contracte cu Casa de Asigurari de Sanatate, pentru furnizarea de ingrijiri medicale la domiciliul pacientilor.

Mecanismul e simplu: fiecare asigurat are dreptul legal si gratuit la 90 de zile de ingrijiri medicale la domiciliu pe an, costurile fiind suportate de stat. Casa de Asigurari plateste practic furnizori privati, carora le deconteaza 75 lei pe zi de pacient in primele 42 de zile si 50 lei pe zi pentru restul pana la 90 de zile. Si cu cat sunt mai multe proceduri facute pacientului, cu atat se primesc mai multi bani de la Casa. In acest context ar aparea "umflarea" deconturilor de la bugetul asigurarilor de sanatate.

Sunt afirmatii extrem de grave, pe care asistenta sustine ca si le asuma. Recunoaste ca pentru a nu-si pierde serviciul, ar fi ascultat in ultimii ani directivele sefilor de la firma, desi a constientizat ca asta inseamna o frauda de proportii.

Reprezentantii firmei Alicia Expert Medical declara ca societatea la care lucreaza denuntatoarea nu accepta astfel de practici si ca fiecare asistent isi asuma raspunderea pentru ce semneaza in documente, la domiciliul bolnavului. Angajatii care comit sau au comis astfel de nereguli sunt trasi la raspundere.

Oficialii companiei vin cu justificari menite sa inlature orice indoiala in cazul unui control sau al unui demers jurnalistic: Conducerea firmei nu stie si nu are nicio vina daca se fac abuzuri. Toata raspunderea este aruncata in carca angajatelor care, daca incalca legea, o fac din propria vointa. Ai crede ca cine umfla decontul, o face din loialitate pentru companie, nu pentru ca ar fi primit vreo directiva.

Asistenta denuntatoare spune ca toate neregulile se fac cu complicitatea reprezentantilor Casei, care se fac ca nu vad neregulile, desi multe pot fi evidentiate usor in acte.

Serviciile de ingrijire la domiciliu, o alta metoda de a imbogatire

Societatea Beatrice nu mai are in 2012 contract cu Casa de Asigurari Bucuresti, dar a avut in anii trecuti, fiind una din firmele favorizate la decontari, sustin reprezentantii Asociatiei Pacientilor. De pe site-ul Casei de Sanatate Bucuresti se poate observa ca desi e vorba de firme diferite, la date de contact apar aceleasi numere de telefon si de fax. Informatiile de la Registrul Comertului arata ca patronul de la Beatrice Expert SRL este administrator la Alicia Medical Expert.

In practica, este greu sa descoperi consemnari fictive, doar studiind actele poti. Verificarile ar trebui sa includa audierea pacientilor sau controale inopinate facute de inspectorii Casei de Asigurari. Sistemul permite fraudarea in privinta procedurilor, dar si a numarului de zile in care sunt acordate ingrijiri medicale. In al doilea caz, "umflarea" decontului s-ar face cu complicitatea medicilor din spital.

Asistenta declara ca in cazul unor investigatii, autoritatile competente ar putea afla ca asistentele de la firma in cauza ar fi profitat in ultimii ani de sute de pacienti care, afectati de boala si apasarile unor interventii chirurgicale dificile, habar nu au ca in numele lor, cineva face profituri uriase. Ba chiar la finalul ingrijirilor, oamenii ar completa si scrisori de multumire, fara sa stie ce servicii sunt decontate in numele lor.

Ce spun pacientii despre ingrijirea primita la domiciliu

Am incercat sa aflam si ce spun pacientii care au beneficiat de servicii de ingrijire la domiciliu si la care face referire asistenta denuntatoare.

Oamenii, greu incercati de viata, nici macar nu stiu ca statul nu le face nici o favoare si ca, de fapt, pe drepturile lor, se imbogatesc oameni de afaceri.

Ana Damian este o pensionara care a suferit o amputatie de picior. Dupa operatie a fost ingrijita la domiciliu, insa nu-si aminteste sa fi primit prea multe servicii. Este clienta ideala pentru orice furnizor de ingrijire, care intr-un astfel de caz, scoate bani frumosi din bugetul Casei. Accepta serviciile care i se ofera fara sa puna intrebari, nu este informata si nu isi cunoaste drepturile cand vine vorba de ingrijire la domiciliu. Chiar daca are probleme cu tensiunea, nu a indraznit sa ceara consult in acest sens asistentelor care o vizitau.

Reprezentantii companiei incriminate spun ca detin suficiente materiale la sediul firmei si ca toti angajatii primesc aparatura necesara cand pleaca la vizitele la domiciliu. Pacienta Ana Damian povesteste ca toate ingrijirile s-ar fi facut cu materialele ei.

In contractul cadru care se semneaza cu Casa, scrie negru pe alb ca toti furnizorii sunt obligati sa asigure gratuit intreg serviciul acordat pacientului, inclusiv materialele folosite. Ana Damian vorste deschis despre experienta ei cu firma Alicia Medical. Spune cu amaraciune ca asistentele care au ajutat-o, nu ridicau toate pansamentele cu sange si materialele folosite, ci le lasau intr-o punga, la marginea patului, desi e vorba de deseuri medicale, care au un regim special. Mai mult, pacienta sustine ca abia tarziu, dupa recuperarea in urma operatiei, a constientizat ca asistentele ar fi folosit pentru pansarea ranii ustensile vechi si ruginite, nu materiale sterile.

Pentru oricare dintre abaterile la care fac referire bolnavii nemultumiti, Casa de Asigurari de Sanatate poate rezilia pe loc contractul de colaborare cu o firma care nu asigura aparatura si materiale ori daca angajatii nu au containere speciale in care sa puna deseurile medicale, considerate cu risc mare cand vine vorba de sanatate publica. De altfel, toate aceste cerinte sunt obligatorii la semnarea colaborarii cu Casa. Dar cat timp nimeni nu controleaza ingrijirile, pacientul este prea afectat de suferinta sa, ca sa mai dea atentie. Nu face sesizari si abuzurile devin regula.

Vasile Barbu de la Asociatia pentru Protectia Pacientilor afirma ca a adunat dovezi conform carora angajatii firmei Alicia Medical Expert pacalesc sistemul. Reprezentantul pacientilor declara ca cel mai grav lucru ar fi ca in acte afacerea figureaza legala. Nimeni nu poate opri un abuz, iar inspectorii Casei de Asigurari nu se implica. Ar inchide chiar ochii si ar aproba decontarile, fara o monitorizare riguroasa.

Vasile Barbu sustine ca Alicia Medical Expert apartine unei doamne care este membru in PDL, iar apartenenta la partid ar fi adus companiei pacienti. Fosta conducere a Casei de Asigurari de Sanatate a avut pana recent aceeasi coloratura politica, insa reprezentantii Casei sustin ca decontarile sunt transparente, pe principiul primul venit, primul servit.

Reprezentantii Alicia sustin ca au avut in ultimii 2 ani mai multe controale de la Casa de Asigurari, pornite de la sesizari pe aceeasi tema, iar acest lucru ar confirma ca nu au o relatie buna cu cei care le aproba platile pentru servicii. Reprezentantii Casei de Asigurari au comunicat ca este confidential rezultatul controalelor facute. E tinut la secret astfel daca au fost descoperite nereguli, daca inspectorii au dispus sanctiuni ori daca le trec cu vederea. Neoficial, surse de la Casa spun ca tot scandalul ar fi iscat de firme concurente.

La mijloc ar fi interese privind chiar fotoliul de Presedinte al Casei Nationale de Sanatate, vacant in prezent, si in aceste conditii s-ar fi scurs din institutie informatii privind decontarile pe ingrijiri.

Ce inceamna ca un spital sa favorizeze afacerea ingrijirilor la domiciliu

In spitale, se pare ca pontul este cel genereaza luna de luna, clienti. Numai in Bucuresti, aproape 14 milioane de lei merg anual catre ingrijirea bolnavilor acasa.

Am vrut sa verificam ce inceamna sa fii favorizat de un spital in afacerea cu ingrijirile. Am pretins ca reprezentam o persoana in varsta, care are nevoie de operatie urmata de amputarea piciorului si cu aceasta poveste am mers la Spitalul Municipal din Capitala. Unitatea e printre cele mai ravnite de furnizorii de ingrijiri la domiciliu. Paturi numeroase, sectii conduse de eminente in domeniu, zeci de mii de internari in ultimii ani, interventii chirurgicale de amploare si o recuperare indelungata a pacientilor se traduc in profituri uriase pentru orice companie care are "intrare" in spital. E suficient sa spui 'ingrijire la domiciliu" si afli tot.

Elegant si comod, apartinatorilor si pacientului li se promit servicii complete, gratuite si fara alergatura, pentru ca ii pot mandata pe cei care care acorda ingrijire sa faca si  demersurile pentru decontare. Nu e pe alese, ci dupa cum iti este dictat din spital. Asistentele tin sa precizeze ca esti ajutat de "o fundatie", astfel este spulberata ideea unui profit pe spatele bolnavilor. Pacientii nu afla insa ca in Bucuresti au contract cu Casa de Asigurari 25 de furnizori de astfel de servicii, dintre care doar unul singur este fundatie non-profit. Restul sunt SRL-uri care cauta sa-si dezvolte afacerea de pe urma decontarilor din bugetul asiguratilor. Cine are intrare la asistenta sefa, are vadul asigurat.

Daca cer lista furnizorilor, ca sa poata vedea optiunile, pacientii si apartinatorii afla ca nu au alte variante si aici apare problema. Coincidenta sau nu, dam peste numele aceleiasi firme, acuzata de tratament preferential din partea Casei de Asigurari.

Si totusi, favorizarea unui furnizor sau altul e o practica des intalnita in spitale, insa nu toate asistentele accepta sa faca lobby pentru firmele aflate in contract cu Casa de Asigurari. Tentatia e mare, la mijloc e vorba de multi bani.

Vanatoarea pacientilor in zilele premergatoare externarii e recunoscuta doar pe la colturi. In spitale, nimeni nu are curajul sa vorbeasca deschis despre subiect. Asistentele cu state vechi in unitatile medicale, dau detalii doar cu identitatea protejata.

Atata timp cat exista firme "preferate" de Casa de Asigurari, intotdeauna asistentele si medicii vor avea motiv sa le recomande, pe motiv ca nu vor fi probleme la decontare si implicit la ajutorul primit. Despre calitatea serviciilor prestate la pacient, insa, nu se intereseaza nimeni.

Asa s-ar explica de ce banii alocati anual pentru ingrijirea la domiciliu sunt insuficienti pentru toti pacientii: se epuizeaza pentru ca sunt directionati si pentru servicii fictive, ascunse printre cele reale. Iar la nivelul fiecarei sectii din spital, daca se stie ca furnizorul preferat si-a facut stocul de pacienti la inceputul lunii, multi alti bolnavi nici nu mai primesc recomandari la domiciliu si habar nu au ca li se cuvin.

Romania nu scapa de rusinea ca mentine un sistem al risipei in care banii se evapora plimbati si intre institutii de stat, nu numai la privat. Zeci de milioane de euro se scurg anual in gauri negre, in vreme ce sute de bolnavi mor pentru ca n-au bani sa-si cumpere tratamentrul. Statul face economii pe spatele pacientilor pe care le daruieste mai apoi intermediarilor care capuseaza un sistem aflat de mult in moarte clinica.

Ruinele României

Ruinele României :Romania, te iubesc: Coloșii industriali, in ruina
                                                                         Video-1

                                                                             

"Avem sute, mii de hectare de ruine, de moloz, colturi de cladiri abandonate ramase dovada unei industrii, dar si dovada neputintei politicienilor nostri”, a marturisit Alex Dima, cel care prezinta in editia din 31 octombrie a emisiunii Romania, te iubesc! o ancheta uluitoare despre situatia in care se afla colosii industriali din tara noastra.

Daca in urma cu 60 de ani romanii se laudau cu timpul record in care erau capabili sa puna o industrie pe picioare, acum sunt tot fruntasi. In ceea ce priveste timpii record in care reusesc sa-si culce la pamant industria, din pacate.ultimii 20 de ani au fost facute una cu pamantul fabrici, uzine, centre de cercetare, combinate, iar toate aceste locuri au incaput pe mainile hotilor de tot felul.

„Din combinatele patriei se fura tot. De la fier pana la caramida, cabluri, ferestre... tot. La Republica ne-am intalnit cu hotii de fier vechi. Multi. La Tractorul Brasov umbla in voie prin centrul de cercetare, la Calan nu-i mai intreaba nimeni de sanatate”, a povestit corespondentul Stirilor Pro Tv.

„Nu ei sunt insa vinovati de dezastru. Ei doar fac ecologizare in urma firmelor care au distrus si furat tot ce era metal sau se putea vinde. Dupa care toate au intrat in faliment”, a mai continuat el.

„Reteta” dezastrului din industria romaneasca a fost peste tot aceeasi: s-au acumulat datorii uriase, multi angajati, a disparut piata de desfacere, materia prima era scumpa, iar directorii au fost numiti pe criterii politice. Pe langa miliardele de dolari investite in platformele industriale duse pe apa sambetei, locuitorii acestor zone au ramas fara locuri de munca si traiesc in conditii mizerabile.

Care este situatia la Calan, Hunedoara, Calarasi, Republica, Tractorul Brasov, Constanta, Galati si care sunt explicatiile autoritatilor pentru dezastrul de la tot pasul aflati intr-un reportaj de Alex Dima.